Consideraţii cu privire la reglementarea, contabilitatea şi auditul depozitelor bancare
Autor:
Marioara AVRAM, Veronel AVRAM
JEL:
M41, M42, M 48
DOI:
10.20869/AUDITF/2016/139/781
Cuvinte cheie:
Depozit bancar, depozit neregulat de
bani, contract de împrumut – mutuum, rezerve
fracţionare.
Abstract:
Depozitele bancare sunt cunoscute încă din antichitate.
Din punct de vedere juridic, în toate timpurile, depozitul
bancar a fost reglementat cu atenţia cuvenită, modul de
reglementare reflectând concepţiile vremii sub aspect
juridic, economic, social, cultural şi religios. Noul Cod
Civil, aplicabil în România începând cu data de 1
octombrie 2011, aduce un element de noutate prin
articolul 2191. Depozitul de fonduri, o modificare ce se
situează în contrasens cu reglementările milenare ale
contractului de depozit, atunci când precizează că „prin
constituirea unui depozit de fonduri la o instituţie de
credit, aceasta dobândeşte proprietatea asupra sumelor
de bani depuse”. Încă din antichitate, juriştii romani au
surprins natura economică şi juridică a contractelor de
depozit neregulat de bani care scotea în relief obligaţiile
depozitarului. Obscurantismul religios caracteristic
Evului Mediu nu a permis diferenţierea dintre contractul
de depozit şi contractul de împrumut ca operaţiuni
pasive menite a atrage resursele financiare ale băncii. Şi
în prezent confuzia persistă şi alimentează instabilitatea
financiară. Încă de la apariţia contabilităţii ca ştiinţă,
depozitul bancar a fost considerat un activ financiar
pentru deponent şi o datorie pentru bancher. Acurateţea
informaţiei contabile cu privire la depozitele bancare este
validată şi confirmată prin procedurile de audit intern
şi/sau extern.
Abstract(123KB)
Articol(331KB)