Studiu privind nivelul onorariilor şi riscurile asupra independenţei auditorului financiar. Soluţii şi perspective
Autor:
Prof. univ. dr. Eugeniu ŢURLEA, drd. Mihaela MOCANU, drd. Emil LUNGEANU
JEL:
L14, L84, M42
DOI:
Cuvinte cheie:
audit financiar, onorarii, independenţă, dependenţă financiară
Abstract:
Atunci când onorariile totale (indiferent de tipul serviciilor oferite) care sunt sau vor fi primite de la un client de audit reprezintă un procentaj semnificativ din cifra de afaceri a respectivului auditor financiar survine riscul unei dependenţe financiare a auditorului de compania-client. O soluţie pentru a evita această (chiar şi aparentă) dependenţă financiară a firmei de audit de o anumită entitate auditată ar fi limitarea proporţiei onorariilor pe care o firmă de audit le poate primi de la un singur client faţă de veniturile totale din audit ale firmei. O altă soluţie ar fi să nu existe nicio restricţie cu privire la nivelul onorariilor, ci acesta să fie stabilit liber, între auditori şi comitetul de audit. De asemenea, independenţa auditorului financiar ar putea fi protejată şi prin alte măsuri, cum ar fi rotaţia externă (a firmei de audit).\r\n\r\nPrezentul articol analizează critic aceste soluţii care se regăsesc şi în reglementările în domeniul auditului financiar existente la nivelul Uniunii Europene, la nivel internaţional şi în Statele Unite ale Americii. Studiul de faţă analizează comparativ reglementările europene, internaţionale şi nord-americane din perspectiva modului în care acestea reglează nivelul maxim al onorariilor încasate de la clienţii de audit, astfel încât independenţa auditorului financiar să rămână intactă. Cercetarea se continuă cu o analiză critică a răspunsurilor referitoare la această problemă, primite ca urmare a dezbaterii lansate de Cartea Verde a Comisiei Europene din 2010 „Politica de audit. Lecţiile crizei”. Nu în ultimul rând, sunt argumentate opiniile proprii ale autorilor pe marginea aspectelor investigate.\r\n\r\n