Independenţa auditului intern – între teorie şi pragmatism
Autor:
Prof. univ. dr. Ana MORARIU, Drd. Anca AMUZA CONABIE
JEL:
DOI:
Cuvinte cheie:
obiective, independenţă, raport cost-beneficiu, puncte slabe, termeni
Abstract:
Dezvoltarea auditului intern a devenit o reală necesitate pentru eficacitatea celor mai mari companii din România, pentru a se conforma criteriilor de performanţă ale companiilor europene şi internaţionale de clasă.\r\rImportanţa auditului intern este generată de implicarea sa în identificarea oricăror deficienţe atribuite sistemului de funcţionare a entităţii, precum şi punctele sale forte. \r\rCele mai bune practici în domeniu au acceptat auditul intern ca fiind „o activitate independentă şi obiectivă, care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la obţinerea unui plus de valoare”. Auditul intern sprijină realizarea obiectivelor entităţii printr-o abordare sistematică, ordonată a evaluării şi îmbunătăţirii eficacităţii riscului de management, a procesului de control şi guvernare.\r\rMediul de afaceri trebuie să ţină seama de această atitudine recomandată cu precădere de standardele profesionale pentru auditul intern emise de I.I.A.\r\rFără îndoială, în aceste condiţii, este necesar să se facă o distincţie clară între controlul intern şi auditul intern. Primul este un sistem proiectat să asigure realizarea obiectivelor de management, iar al doilea evaluează funcţionalitatea controlului intern în scopul prevenirii fraudei. \r\rTotodată, consideraţiile de mai sus trebuie, într-un mediu de afaceri performant, să scoată în evidenţă scopurile separate ale auditului financiar – „ca o opinie independentă asupra calităţii situaţiilor financiare”- faţă de auditul intern – „ca o activitate în sprijinul managementului, în strânsă legătură cu funcţia de control intern”, în beneficial unei reale guvernanţe corporative.\r\rDe notat faptul că desfăşurarea activităţii de audit intern trebuie să se bazeze pe condiţionalităţi bazate pe standarde specifice, norme practice şi un cod de etică specific, care, de altfel, sunt recomandate şi de către Camera Auditorilor Finanaciari din România, în scopul susţinerii membrilor săi şi, de asemenea, oricăror specialişti care derulează astfel de activităţi.