Priorităţi şi responsabilităţi în procesul de extindere a aplicării Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) în România
Autor:
Prof.univ.dr. Maria MANOLESCU, Prof.univ.dr. Ana MORARIU, Conf.univ.dr. Aureliana Geta ROMAN, Drd. Mihaela MOCANU
JEL:
DOI:
Cuvinte cheie:
entităţi de interes public, raportare financiară, politici contabile, estimări în contabilitate, utilizatori de informaţie contabilă, riscuri estimate şi praguri de semnificaţie
Abstract:
Prin prezentul studiu s-a urmărit punerea în evidenţă în principal a problematicii vizând priorităţile şi responsabilităţile care revin auditorilor statutari în procesul de extindere a aplicării IFRS în România, rezultate din cercetarea efectuată asupra unor unităţi pe care autorii le consideră reprezentative. Cercetarea a urmărit evaluarea capacităţii de implementare a IFRS şi a vizat entităţile care au avut obligaţia aplicării acestor standarde pentru anul 2007 în baza prevederilor OMFP 1121/2006 (prin care România a preluat prevederile Regulamentului nr.1606/2002 al CE), precum şi entităţile care au optat să aplice IFRS, fie la solicitarea finanţatorilor, respectiv a instituţiilor de credit, fie la solicitarea acţionarilor. Necesitatea cunoaşterii elementelor reprezentative privind aplicarea IFRS, a metodelor de evaluare a elementelor bilanţiere, a riscurilor estimate şi a pragurilor de semnificaţie, a tehnicilor de estimare contabilă şi financiară şi nu în ultimul rând cunoaşterea modului de înţelegere a raportului cost-beneficiu generat de întocmirea situaţiilor financiare pe baza IFRS este impusă de procesul firesc de extindere a implementării acestora în perioada următoare, la toate categoriile de entităţi de interes public din ţara noastră.\rS-a considerat necesară punerea în evidenţă a aspectelor privind: creşterea interesului utilizatorilor de informaţie contabilă privind calitatea raportărilor financiare; implicarea auditorilor financiari în asistenţa acordată entităţilor analizate şi a riscurilor potenţiale generate de acest proces; aspectele legate de utilizarea în măsură scăzută a tehnicilor de estimare a duratelor de viaţă utilă ale activelor corporale şi necorporale şi apelarea la duratele de viaţă permise din punct de vedere fiscal, fie din cauza costurilor prea ridicate generate de aceste estimări, fie din lipsa specialiştilor (aşa cum justifică unele entităţi) etc.\r\r