Responsabilitatea auditorului privind riscul de fraudă

Autor:Prof. univ. dr. Ion MIHĂILESCU, Asist. univ. drd. Niculina MARCU

JEL:

DOI:

Cuvinte cheie:evaluarea riscului, declaraţiile conducerii, proceduri, teste de audit, factori de risc, confidenţialitate/transparenţă

Abstract:
Pentru auditor este important să înţeleagă foarte bine obiectivele şi strategiile entităţii pentru că ele generează riscuri de afaceri care pot da naştere la denaturări semnificative ale situaţiilor financiare. Cu toate acestea, auditorul nu are responsabilitatea de a identifica sau a evalua toate riscurile de afaceri deoarece nu toate riscurile de acest gen dau naştere la riscuri de denaturare semnificativă a situaţiilor financiare.\r\rÎn literatura de specialitate şi în general în practică se recunoaşte faptul că în vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil, auditorul trebuie să determine răspunsurile generale la riscurile evaluate la nivelul situaţiilor financiare şi că trebuie să conceapă şi să aplice alte proceduri de audit pentru a răspunde la riscurile evaluate la nivelul afirmaţiilor. \r\rNatura procedurilor de audit este de o importanţă majoră pentru a da răspuns la riscurile evaluate. La stabilirea procedurilor de audit ce urmează a fi aplicate, auditorul ia în considerare motivele pentru evaluarea riscului de denaturare semnificativă la nivel de afirmaţie pentru fiecare clasă de tranzacţii, sold de cont şi prezentare de informaţii. Acest lucru presupune a se lua în calcul atât caracteristicile specifice ale fiecărei clase de tranzacţii, sold de cont sau prezentare de informaţii (ne referim la riscurile inerente), cât şi faptul dacă evaluarea riscului făcută de auditor ţine cont sau nu de efectele controalelor entităţii (adică riscul de control).\r\rÎn context, autorii prezintă şi comentează principalele proceduri şi teste care trebuie avute în vedere, precum şi factorii de risc de care este necesar să se ţină seama. Sunt prezentate şi exemple de situaţii ce se pot ivi, precum şi soluţiile de tratare a lor.\r\rUn aspect important asupra căruia insistă autorii se referă la relaţia cu managementul şi guvernanţa entităţii auditate în cazul depistării unor fraude şi la relaţia ce se cuvine stabilită cu instituţiile de reglementare autorizate de lege.\r\rConcluzia la care ajung autorii este că succesul unei misiuni de audit, în situaţii în care se întâlnesc o serie de riscuri semnificative legate de fraudă sau de erori, depinde într-o măsură hotărâtoare de profesionalismul auditorului, dar şi de comportamentul său etic. Profesia are standarde clare în această privinţă, esenţial este ca ele să fie urmate riguros. După cum, nu putem să nu facem referire la cel „de-al şaselea simţ” pentru sesizarea neregulilor - care este flerul, dublat de o semnificativă experienţă profesională.\r

---