 |
Reflectarea în situaţiile financiare a raporturilor contractuale dintre proprietari şi manageri: câteva
caracteristici româneşti
Drd. Dan Florentin BĂDESCU
Academia de Studii Economice
Acest articol evaluează tendinţele şi dezvoltarea teoriei agenţiei în România. Obiectivul
studiat este cum să se minimizeze un comportament oportunist care apare în cele mai multe dintre relaţiile
contractuale dintre proprietarii/acţionarii (principalii) şi managerii executivi (agenţii) pentru a presta
servicii şi apoi deleagă autoritatea de luare a deciziilor în condiţii de asimetrie de informaţii.
Autorul
studiază aceste aspecte şi modalitatea în care sunt ele reprezentate în situaţiile financiare româneşti.
O aplicare corectă a conceptului de teorie a agenţiei pentru a reduce aceste conflicte scoate în evidenţă
faptul că remunerarea managerului executiv este necesar să fie făcută pe bază de performanţă,
dar cu condiţia întreprinderii unor costuri de monitorizare. Premiile pe bază de plată de acţiuni
sau opţiuni de acţiuni sunt o problemă cheie atât pentru manageri/executivi cât şi pentru
proprietari/acţionari, acestea făcând parte din remunerarea în funcţie de serviciile prestate,
conform IFRS 2.
Urmărind în situaţiile financiare corelaţii între veniturile managerilor care
să depindă de indicatori de performanţă, autorul găseşte o lipsă de transparenţă
din acest punct de vedere şi o evitare a folosirii plăţii premiilor pe bază de acţiuni la remunerarea
managerilor. O teorie critică şi o apropiere postmodernistă este recomandată pentru tratarea acestor aspecte
şi pentru reducerea conflictelor de interese descrise.
Cuvinte cheie: teoria agenţiei, interes personal, plată pe bază de acţiuni, postmodernism
|
